„Ţara Luanei” este denumirea metaforică a ţinutului muntos al Buzăului, izvorâtă din legende care de generaţii întregi circulă pe cale orală printre localnici. Tărâmul misterios este localizat în Munţii Buzăului, iar pe raza localităţilor Colţi, Bozioru şi Brăeşti sunt aşezări rupestre locuite încă din perioada neolitică, dar şi monumente ale naturii, în jurul cărora de-a lungul timpului s-au ţesut numeroase basme şi legende.

Povestea Luanei, neconfirmată de studii ştiinţifice, s-a transmis în două variante. Una vorbeşte despre un rege bătrân care păzea porţile unei cetăţi cu zidurile până la cer, iar cealaltă, despre o fată frumoasă care a venit într-un car de foc pe pământ şi s-a îndrăgostit de un localnic.

Legendele din „Ţara Luanei“ – regele care a stăpânit ţinutul fermecat dintre Munţii Buzăului, sau fata trimisă pe pământ într-un car de foc

Una dintre poveştile pe care ghizii din Munţii Buzăului le împărtăşesc turiştilor este cea despre Ţara Luanei, legendă care evocă destinul unei civilizaţii ce înflorea în fantasticul plai al Buzăului, în preistorie, dacă nu cumva mai devreme.

Luana, deşi este un nume feminin, se spune că a fost cândva un rege care stăpânea o cetate cu ziduri foarte înalte, care parcă atingeau cerul. Este una dintre variantele pe care ni le prezintă călăuza Diana Gavrilă, absolventă a Facultăţii de Istorie, autorul unei cărţi dedicate ţinutului în care a luat naştere legenda Luanei.

tara luanei

Țara Luanei este străjuită de stânci masive

Legenda Regelui Luana, care vindeca rănile cu apele fermecate din Valea Izvoarelor Bătrânii povestesc că în vremuri demult uitate, în Munţii Buzăului au trăit cândva uriaşi şi că peste ei domnea un rege atotputernic, bătrân şi înţelept, pe nume Luana.

Păzea porţile unei cetăţi cu zidurile până la cer, care era luminată zi şi noapte de soare, locuită de oameni neînfricaţi şi drepţi. Aceştia au trăit mulţi ani fericiţi în spatele zidurilor, fiind tămăduiţi de regele

Luana cu apele vii şi moarte din Valea Izvoarelor, până când vrăjmaşii în care de foc i-au atacat şi au distrus soarele ce lumina neîncetat cetatea. „Această cetate se pare că era străjuită zi şi noapte de un soare strălucitor aidoma astrului zilei. Cei ce trăiau acolo erau netemători de moarte. În această poveste este amintită prezenţa izvoarelor tămăduitoare, Luana fiind cel care cunoştea leacul lor, având grijă ca de fiecare dată să-i tămăduiască pe cei răniţi în războaie. Cei ce se încumetau să folosească singuri leacul se îmbolnăveau şi mureau”, spune Diana Gavrilă.

Oştenii Luanei erau oameni puternici, dar într-o zi au fost nevoiţi să îşi piardă soarele care le era prietenLegenda vorbeşte despre dispariţia acestei civilizaţii în urma unui război cu inamici sosiţi în care de foc. Ţara Luanei a fost pârjolită şi lipsită de orice formă de viaţă pentru multă vreme. „Multă vreme ar fi trăit cei de la cetate, fericiţi, până când vrăjmaşii înzăuaţi, în care de foc, au venit şi au doborât soarele Luanei. Mare prăpăd a fost atunci pe pământ şi chiar s-a simţit la nivel planetar, pentru că pământul s-ar fi clătinat din încheieturi. Zidurile cetăţii şi împrejurimile ar fi fost arse mult sub scoarţa terestră iar zona a rămas pustie multă vreme şi nici păsările în zbor nu au mai trecut. Autorul este rezervat în ceea ce priveşte detaliile însă ne dă totuşi un indiciu preţios şi ne aminteşte de prezenţa unei peşteri numită Peştera Înţeleptului, cea în care ar fi stocate toate informaţiile care ar conduce către adevăr”, spune Diana Gavrilă, culegător de legende despre Ţara Luanei.

O altă legendă legată de Ţara Luanei este cea a unei fete frumoase care a venit într-un car de foc pe pământ şi s-a îndrăgostit de un localnic.

Luana a reuşit să-i înveţe pe oameni cum să scrie, să citească şi medicină, arătându-le efectele miraculoase ale apelor vii şi moarte din regiune. Fostul iubit din cer a înnebunit de gelozie şi când a aflat unde se ascundea Luana a pornit un război împotriva localnicilor.

În această legenda, Luana i-a învăţat pe oamenii locului cum să se ascundă în stânci acolo unde nu ajungea focul, ceea ce explică existenţa aşezărilor rupestre de la Bozioru. Se pare că atunci când unul dintre localnici era atins de foc, Luana îl vindeca pe loc cu apa moartă şi apa vie.

Legenda care localizează stâncile în care se ascundeau localnicii ca fiind cele din zona Cozanei şi care plasează pe Platoul Martirei locul unde ar fi avut atacul din cer ar putea explica existenţa aşezărilor rupestre din Colţi şi a descoperirilor arheologice făcute aici, crede Diana Gavrilă: ”cercetătorii au găsit în peşterile din zonă desene ale unor vârfuri de săgeţi şi pumnale care datează din secolele VI-IV înainte de Hristos”.

Diana Gavrilă susţine că deşi poveştile despre Ţara Luanei nu sunt confirmate de studiile ştiinţifice pot fi făcute conexiuni între anumite elemente din legendă şi realităţile locului. „Soarele amintit în poveste, care strălucea zi şi noapte deasupra acestei cetăţi, poate fi invocarea unui cult solar, Dumnezeu văzut prin prisma soarelui, Dumnezeul care se află mereu deasupra creştetului nostru. Cât priveşte izvoarele tămăduitoare, din legndă, avem corespondent şi în realitate. Ştie toată lumea că zona rupestră Nucu este o adevărată vale a apelor tămăduitoare, susurând un izvor cu proprietăţi tămăduitoare şi care în vremea lui Ceauşescu ar fi fost verificată iar în urma brevetului obţinut ar fi fost ridicat acel stabiliment balnear de la Fişici”, spune Diana Gavrilă.

Diana Gavrilă mai spune că legenda Luanei ar fi dovada unei legături între civilizaţia care s-a format în zona Carpaţilor cu cea sumeriană, Luana fiind al treilea rege al Sumerului. „Dacă ar fi să tălmăcesc această poveste aş spune că ea nu face decât să amintească clar legăturile noastre cu cea mai veche civilizaţie a lumii, civilizaţia sumeriană. Spun asta nu prin prisma faptului că cineva ar fi venit din Sumer şi ar fi lăsat urme în zona munţilor Buzăului ci că de fapt poporul presumerian ar fi poporul pelasgic, cel în rândul căruia era obiceiul de migrare către alte teritorii atunci când creşteau numeric. Mama bătrână, fiind perioada matriarhatului, conducea tribul împreună cu un iniţiat. Luana, dacă ar fi să discutăm pe marginea acestui nume, nu îl regăsim decât în civilizaţia sumeriană, ca şi divinitate, venind de la LuAnu, creatorul zeilor, ceea ce pentru noi ar însemna Dumnezeu, dar în acelaşi timp figurează şi ca rege pământean, rege Ensi. Ensi, în sumeriană înseamnă înţelept, titluatură care era atribuită doar semizeilor”, spune călăuza din Colţi. Configuraţia geologică a zonei este şi ea invocată de ghidul nostru atunci când aduce vorba despre indicii ale trecutului legendar al ţinutului dintre munţii Buzăului. „Cele şapte rânduri de coloane numite Pieptenele de localnici îţi creează impresia de ziduri de fortificaţie dar aş veni şi cu Babele de la Ulmet, care ţi se înfăţişează sub o altă formă decât ţi s-ar înfăţişa ţie vreodată un trovant de pe pământul acesta. În afara formelor zoomorfe, antropomorfe, ale resturilor de capitel, coloane antice, cele mai multe ţi se înfăţişează sub forma navelor spaţiale”, spune Diana Gavrilă. Misterele din Munţii Buzăului sunt, de câţiva ani, un subiect inepuizabil de dezbatere printre împătimiţii fenomenelor paranormale.

Relatări despre dispariţii inexplicabile ale unor persoane, despre morminte ale unor uriaşi, apariţii de OZN-uri sau defectări ale aparaturii electrice sunt frecvent publicate pe bloguri sau în publicaţii de specialitate.

Poveştile cu aură de „science fiction” au început să circule încă din anii 80, după ce ar fi avut loc dispariţii stranii ale unor străini care au dispărut fără urmă după ce au fost învăluiţi într-o ceaţă albăstruie. Oamenii cred că străinii au fost pedepsiţi după ce au cutezat să pună piciorul în tainicele ţinuturi “Țării Luanei.

Legendele povestite de bătrânii din Bozioru spun că peste înălţimile Buzăului domnea, cu mii de ani în urmă, un rege bătrân numit Luana. E vorba de un bărbat care ar fi fost al treilea rege al pământului. Povestea  acestor vremuri apuse spune că nişte vrăşmaşi ai Țării Luanei au venit în care de foc, îmbrăcaţi în costume de metal şi au doborât soarele Luanei care forma ceva ca un scut energetic ce proteja cetatea si întreaga zonă. Ciudat este că pe pereţii grotei de la Fundul Peşterii apar desene ale unor arme din care ies raze iar la policiori apare o tăbliţă cu o scriere necunoscută.

Pe creasta unui deal din comuna buzoiană Bozioru există o formaţiune stâncoasă extrem de stranie, compusă din pietre rotunde, în formă de OZN. Localnicii dar şi primii geografi care au rămas şocaţi când au luat contact contact cu aceste stânci, pe le-au numit Babele de la Ulmet, pentru că seamănă izbitor cu cele din Masivul Bucegi.

index 2

În zona Bozioru, circulă numeroase legende despre o veche populaţie de uriaşi, cum că aici ar fi trăit extratereştri şi chiar relatări despre dispariţii misterioase.

“Până şi legenda Ţării Luanei invocă astfel de prezenţe neobișnuit de stranii. În teren se poate proba acest aspect făcând o vizită în zona Ulmet-Bozioru unde pe culmea din spatele satului se profiliează forme ciudate care seamănă cu OZN-uri pietrificate”, a mai spus Diana Gavrilă, culegător de legende despre Ţara Luanei.

Dispariţiile misterioase ale unor brăileni

La Bozioru, ghizii locali sunt întrebaţi deseori de turişti despre povestea dispariţiei unor brăileni, la începutul anilor ’80, despre care au citit în presă. O primă referire la aceste dispariţii face Dan Fodor, în „Monitorul de Iaşi“. El relatează într-un număr al publicaţiei despre doi brăileni, care, în anul 1980, au plecat spre cătunul Nucu, iar într-un loc numit „La Tihărie“ unul dintre ei s-a gândit să facă o urcare pe una dintre stâncile cu forme ciudate din zonă. Folosind echipamente de alpinism, tânărul a urcat până în vârf, de unde a strigat la prietenul său: „Uite ce am găsit!“. S-a aplecat, a ridicat ceva ce părea a fi un lanţ metalic şi apoi a dispărut. O vreme, cel rămas jos a aşteptat ca prietenul său să termine cu glumele, apoi s-a convins că s-a întâmplat ceva cumplit. L-a anunţat pe fratele dispărutului, care a sosit din Brăila cu o echipă de zece persoane, unele din Ministerul de Interne. Chiar fratele dispărutului a urcat pe stâncă. A găsit şi el lanţul metalic, pe care l-a ridicat, după care a disparut si el. „Cei doi fraţi, căutati în zadar prin împrejurimi, n-au mai apărut niciodată”, scria Adina Mutăr în „Formula As“.

Unele persoane ar fi dispărut ca apoi să apară în alt loc, după o anumită perioadă, fără să-şi aducă aminte ce s-a întâmplat, după cum reiese din povestirile sătenilor, adunate de profesorul de română din comuna Bozioru, Ilie Mândricel.